“Review” facut de Reactive si ruxi. :-bd

Pe site-ul celor de la Asociatia Homowari (pentru ca Himawari e mult spus) intru din cand in cand, de plictiseala cu ideea ca voi gasi ceva de care pot sa rad. Si intr-adevar, asta s-a intamplat. Intai aflu ca o membra Homowari vrea sa-si scoata o carte “yaoi”, pe numele ei Incomplete Feelings, care vine si cu o descriere:

incomplete feelings 150x150

“Wiping off his tears, he approached a small table near the window. On the table was a picture of the two of them. Maki took the picture in his hands looking sadly at it .He approached it to his chest and took it with him as he left.

Putting the photo in his bag, he looked for one last time at the small room that was his home for a long time.”

After being betrayed by his lover and tossed into someone else’s arms, Maki doesn’t give up and tries to be happy again. But life plays games with him and his happiness soon fades when his chosen one passes away suddenly. All alone trying to recover from his endurance he almost succeeded when his first love comes back to haunt his life. Being tired, he gives up and on the verge of doing something out of despair, he is saved. The person that he rejected at first, find it to be the one he was seeking all his life. Will he succeed to surpass the past and move on?”

Plina de greseli de altfel, si era si mai plina acum ceva timp. Este demn de admirat initiativa acestei pustoaice de a-si publica diareea mentala pe hartie, cu siguranta, nu multi reusesc. Nu, glumeam. Sunt destui.

mangaholic 2 150x150 Si azi, 10 noiembrie, intru iar pe site-ul lor, si vad… MAGNIFICUL NUMAR 2 AL REVISTEI MANGAWHORIC! Better, faster, stronger. Better, in sensul ca acum are 200 de pagini pline de desene urate. Faster, in sensul ca au reusit sa scoata inca un numar de penalitati al presupusilor artisti manga romani. Stronger, ca acum au 5 autori, nu 3 ca in numarul trecut. Trebuie sa recunosc ca Shiva deseneaza mai bine ca restul autorilor, dar nu m-as lauda cu asa ceva. Per total, revista a caror pagini sunt demne de sters la fund dupa ce faci treaba mare. Dar vedeti si voi, ca sa vedeti ca nu zic prostii.

Si acum urmeaza review-ul lui ruxi:

Iata ca cei de la Himawari nu se dezic si continua campania de torturare a retinei si creierului inceputa in iunie 2008, odata cu aparitia primului nr. din Mangaholic. De data asta, instrumentul a fost upgradat la versiunea doizero, cu si mai multe caracteristici care sa ne ridice parul in cap si sa ne infioare mai ceva ca Inchizitia Evului Mediu. Avem 5 artisti in loc de 3 (clar efectele vor fi si mai devastatoare), pagini COLOR (OMG, recomand ochelarii de eclipsa) si, mai grav, un bonus, reprezentat de un asa-zis graphic novel cu tematica yaoica, de-ti vine s-o iei la sanatoasa numa cand ii vezi coperta.
Si ca veni vorba de coperti….de data asta, nereusita combinatie de culori din nr. 1 a fost inlocuita de ceva nu mai putin nereusit, dar mult mai strident si cu efecte pe termen lung si uneori ireversibile in cazul in care priviti noua coperta mai mult de 2 secunde.
Din punct de vedere al continutului, singura diferenta pe care o vad este doar la cantitatea de bullshit prezentata. Au aparut doua titluri noi, dintre care unul (”Cazand in intuneric…” – OMG!) cu un efect puternic asupra glandei lacrimale, stimulata instantaneu de hohotele de ras implicite, si cu o descriere care te duce automat cu gandul la biata cutie craniana a autorului: „e vag…dureros…intunecat….(eu as adauga si „…e gol”)…dar e acolo” (din pacate). Nici kizii din reclama Cosmote nu au atins asemenea culmi ale penibilului. In rest, cele 3 „lucrari” cu care ne-am familiarizat deja in primul numar si care au starnit bunadispozitie a ascultatorilor la un session de lectura cu voce tare, sunt la fel de nereusite. In „Cand zapada cade…” (titlu, de asemenea, de rasunet), remarc, din nou, abundenta de indicatii scenice (ce par adresate unui public retard) care incearca din rasputeri sa suplineasca neputinta de a reda anumite gesturi prin desenul propriu-zis. Asa ca avem din plin: „se holbeaza”, „ciudatii astia…”, „tap”, „tap”, alaturi de o ditamai greseala de ortografie, scrisa cu ditamai fontul, cat sa sara in ochi oricui: „discoMfoooooort”… of of…
Cam asta ar fi, pe scurt, impresia pe care mi-a lasat-o nr. 2 al revistei Mangaholic. Am vazut doar preview-ul, dar cred ca e suficient. De mai mult, sincer, nu cred ca am nevoie.
Concluzie: daca vreti o portie de ras copios, rasfoiti paginile preview ale numarului 2 din Mangaholic (nu vreau sa am pe nimeni pe constiinta, astfel incat nu-mi permit sa recomand cumpararea revistei). Insa, daca o luati cumva in serios, aveti grija la consecintele grave; you’ll be haunted for life by its ugliness.